Contatti

martedì 16 novembre 2010

L’ascia e ra serra - L'ascia e la sega

L’ascia e ra serra



Mastru Santu, mastrudàscia,
Ppe’ ri fierri ha ttanta cura,
Ch ‘ogne ssira, ‘mparu scura,
‘I rricoglie intra ‘na càscia.

‘A duminica matina
‘I sdirruzza ccu binzina
 E ri mmùolica e ri ‘mpàscia
 Ccu bbammàggia e ccarta fina.
                                        

  -De nigàre — disse ll’ascia
Nu’ sse po’ ca fatigamu
Pemmu pane le dunamu;
Ma ‘ssu povaru zu’ Santu
Mieritèra autru ca tantu!

A ra fine simu stigli
E nne tratta ccumu figli:
Nne vo’ bbene
E nne mantène
Dde rignanti
A ttutti quanti.­-


  -Ccussì ra pienzi tuni —
 Disse ra serra all’àscia
— Appriessu ti nn’adduni
Chi n’è ‘ssu mastrudascia!

    T’accarizza, te vo’ bbene,
Fin’a qquannu le cummene;
Quannu no, si nne stragratta
Si ‘na serra o n’ascia scatta! -

-  Va’ ca ‘u d’è bberu nente!
‘E serre aviti tutte malu dente!

—Doppu n ‘annu, Mastru Santu,
‘A putìga ‘u’ rrapirìu
E dde pappi  ognunu tantu
Tutta quanta li s’inchju.

Chiri fierri, canti canti,
S’arruzzaru ttutti quanti.

Disse ll ’ascia: - Nummu vene,
Santu miu chi sa cchi ttene? -

E ra chjana: ‘Un tene nnente
  - Disse cchiaru a ra parente
 —Tiempu arrieti, Mastru Santu,
Ha bbinciutu ternu siccu
E ss’è ffattu ccussì rricu
Chi ‘un te sacciu dire quantu.

‘Mparu i nicheli ha ‘ntascatu
A ffa’ frijere ha mmannatu
Chiri fierri e cchire chjane
Chi quannn‘eradi ‘ncamatu
Le dunavanu lu pane...

A bbuce vàscia vascia
Disse ra serra all’ascia:

-Cummà, cchi tti nne pare?
Era ru malu  dente
Chi me facìa pparrare?... -





mastrudascia: falegname 
'mparu scura : appena fa buio
cascia : cassa


mmuolica :avvolge
pappi : ragnatele
arruzzare : arrugginire

Nessun commento:

Posta un commento